DTD pentru toti

#Descriere limbaj:

DTD in sensul larg este un protocol pt. XML. Fisierele .dtd contin reguli ce permit definirea elementelor XML, a atributelor, a unor restricţii simple privitoare la cardinalitatea (de câte ori apar) elementelor şi la tipul lor.

#Sintaxa:

Un fişier DTD poate fi conţinut în fişierul XML sau într-un fişier extern

În primul caz DTD-ul va fi descris în felul următor: 

<!DOCTYPE  [conţinut propriu-zis]>

În al doilea caz în fişierul XML va fi referit fişierul DTD în felul următor:

<!DOCTYPE element_rădăcină [SYSTEM sau PUBLIC FPI] url>

element_rădăcină = radacina XML-ului
SYSTEM => .dtd e pe aceeasi statie ca si .xml
PUBLIC => .dtd se afla la o adresa externa. FPI este un identificator unic pt. acest .dtd url-ul indica url-ul local sau extern unde se afla .xml-ul DTD permit definirea structurii unui element:

<!ELEMENT nume tip sau (structura + descriptori)>

tip: EMPTY(structura vida) sau ANY. Daca nu are tip, elementul poate conţine text (#PCDATA – parsed character data) şi poate avea alte elemente copii. Elementele copii ce pot fi întâlnite în structura unui element sunt separate prin virgulă şi pot fi urmate de următorii descriptori(*, +, ?, | etc)

Sintaxa definirii atributelor este următoarea:

<!ATTLIST element atribut tip valoare_implicită>



tip: CDATA(text ce nu va fi parsat de parserul XML)

    ID(atributul are ca val. un ID unic)

    IDREF(atributul are ca valoare o referinta la un ID unic)

    IDREFS(- " - o lista de ID-uri)

    (val1|val2|..|valn)(atributul are valori in aceasta lista)

În fişiere DTD se pot defini entităţi. Entităţile sunt prescurtări ale unor
structuri de text ce apar mai des în fişierul XML.